В любви нет страха, но
совершенная любовь изгоняет страх,
потому что в страхе есть мучение;
боящийся не совершен в любви.
Fără poezie viața ar fi mai tristă, mai altfel. Mereu poezia m-a adus la viață, m-a motivat ca o mamă bună să iubesc, să cred, să fiu sinceră, să iert și să merg înainte. Am găsit refugiu în poezie. Atunci când sufletu-mi plângea, poezia era colț de căpătâi. Atunci când visam, iubeam și aveam succese poezia îmi era floarea din păr sau mai bine spus cartea din geantă.
În viața mea, poezia trăiește paralel cu proza, și nu se ceartă, nu sunt conflictuale fiindcă le iubesc pe ambele în egală măsură, îmi sunt cele mai bune prietene, adevărate și veșnice, nu mă vor trăda niciodată.
Nu reușesc să memorez prea multe, în schimb mă alint cu lecturarea poeziilor și o ceașcă de ceai verde, iar de două zile literatura rusă m-a făcut mult mai dornică. Am citit câteva poezii ale Annei Ahmatova și Marinei Țvetaeva. M-au impresionat foarte mult aceste dpuă venere. Activitatea lor poetică a fost una cu totul și cu totul comăplicată, regimul stalinist al anilor 1900 mult prea crud a fost. Totuși pasiunea de ași lăsa gândurile pe coala de hârtie a fost mult mai puternică.
M-au impresionat mult, iar după asta am căutat noi și noi poezii pentru ami alimenta sufletul setos de dragoste poetică.
Versurile acestei piese sunt ale Marinei Țvetaeva.
Ziua de 21 martie este proclamată Ziua mondială a poeziei. Începutul a fost făcut în timpul celei de a 30-a sesiuni susţinute la Paris în octombrie – noiembrie 1999, iar scopul principal al acestei acțiuni întreprinse de UNESCO a fost de a sprijini diversitatea lingvistică prin intermediul poeziei.
O primă ocazie de a celebra poezia, poeții și persoanele care apreciază poezia sub toate aspectele ei se bucură enorm.
Ploaie în luna lui Marte de Nichita Stănescu
Ploua infernal,
si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau in luna lui Marte.
Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene în creta.
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta.
O sa te ploua pe aripi, spuneai,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei,
mie-mi ploua zborul, cu pene.
Si ma-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
lasasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,
cine-s mai frumosi: oamenii?… ploaia?…
Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca,
si noi ne iubeam prin mansarde.
N-as mai fi vrut să se sfirseasca
niciodata-acea luna-a lui Marte.
