Deși internetul abundă cu tot felul de articole despre călătorii, voi lăsa și eu o scriitură în această nișă, asta pentru că vreau să-mi arhivez amintirile, nu neapărat să ofer sfaturi și recomandări subiective. Recent am fost în Italia, mai exact Milano – Vicenza – Veneția, o călătorie pe cât de frumoasă, pe atât de „toridă”.

Chișinău – București – Milano

Chișinău – București, nimic nou, am luat autocarul spre Otopeni, apoi avionul spre faimosul oraș al modei, Milano. Părinții mei au locuit aici 4 ani, timp în care povestirile lor m-au fascinat.
Partea bună – orașul este modern și curat, magazine la tot pasul, nu neapărat „alimentare” asemeni celor din Chișinău 🙂 Domul din Milano, una dintre imaginile emblematice ale Italiei, este o adevărată minunăție, care m-a fascinat, alături de alte câteva arhitecturi fantastice.
Partea proastă – oamenii. Am roit ca o albinuță prin zona turistică a orașului, ceea ce m-a făcut să cred că Milano este orașul străinilor. Nu vreau să-mi amintesc, dar am trăit și câteva minute de coșmar, pe care le voi lăsa în urmă. 🙂 De aici, începe vacanța! (mă rog, începuse de la Chișinău 🙂 )

Vicenza

Călătoria a fost toridă în adevăratul sens al cuvântului, cu 40 de grade Celsius. Munții și cascadele din regiunea Veneto ne-au revigorat, însă, în limita puterilor lor 🙂 iar frumusețea naturii, îmbinată perfect cu dibăcia italienilor, au bucurat ochii și inima.

Muntele despicat (La Montagna Spaccata), unde în provincia Vicenza.

Munții Prealpi din Asiago, Veneto

Castelele Romeo și Julieta, din Montecchio Maggiore – o comună din provincia Vicenza, regiunea Veneto. Balconul Julietei, castelul Romeo (interior) și în plan secund, castelul Julieta.